trasări, s.f. Acțiunea de a trasa și rezultatul ei; trasaj. – V. trasa.
s. 1. ducere, tragere. (~ unei linii.) 2. (fig.) jalonare. (~ etapelor principale ale unei acțiuni.) 3. v. schițare. 4. arătare, indicare. (~ căii de urmat.) 5. dare. (~ unei directive.)
s. f., g.-d. art. trasării; pl. trasări
s.f. Acțiunea de a trasa și rezultatul ei; însemnare, tragere; trasaj. [< trasa].