travee, s.f. Porțiune dintr-o construcție (edificiu, pod, viaduct etc.) care cuprinde două puncte de reazem (stâlpi, coloane, grinzi, pile etc.) și deschiderea dintre ele. – Din fr. travée.
s.f. 1. (Constr.) Parte a unei construcții care cuprinde două puncte de reazem și deschiderea dintre ele. ♦ Parte a unei bolți cuprinsă între doi suporți. 2. (Anat.) Formațiune de legătură și susținere între două formațiuni periferice. [Pron. -ve-e. / < fr. travée].