trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + suf. -tor.
adj. v. trebuincios.
adj. v. folositor, necesar, trebu-incios, util.
≠ netribuitor
adj. m., pl. trebuitóri; f. sg. și pl. trebuitoáre
rar v. TREBUINCIOS. /a trebui + suf. ~tor