treierători, -oare, subst. 1. S.m. și f. Muncitor care lucrează la batoză. 2. S.f. Mașină de treierat; batoză. [Pr.: tre-ie-] – Treiera + suf. -ător.
s. m., pl. treierătóri
s. f., pl. secerătóri-treierătóri
(muncitoare) s. f., g.-d. art. treierătoárei; pl. treierătoáre