tréier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ♢ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operația de treierare a cerealelor. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) trierá vb. I] – Lat. tribulare.
tranz. (cereale sau păstăioase) A bate, separând boabele de restul plantei. /<lat. tribulare
vb. – A separa semințele cerealelor de restul plantei. – Var. treera, triera. – Mr. triγir(are), megl. trăir(ari). Lat. tribŭlāre (Densusianu, Hlr., 168; Koerting 9722; Pușcariu 1759; REW 8885), cf. it. trebbiare (sard. triulare), prov. treblar, sp. trillar, port. trilhar. – Der. treier (var. Mod. trier), s.n. (treierare, treierat); treierat, s.n. (acțiunea de a treiera); treierător, s.m. (persoană care se ocupă cu treieratul); treierătoare, s.f. (femeie care treieră; mașină de treierat); treieriș, s.n. (treierat); treierătură, s.f. (grîu treierat).