tricotaje, s.n. Obiect de îmbrăcăminte obținut din tricot, prin tricotare. – Din fr. tricotage.
s. n., pl. tricotáje
n. mai ales la sing. 1) Totalitate de obiecte, mai ales îmbrăcăminte, confecționate din tricot sau împletite la mașina de tricotat. 2) Piesă de îmbrăcăminte tricotată. /<fr. tricotage
s.n. (Text.; de obicei la pl.) Articol de îmbrăcăminte făcut din tricot. [< fr. tricotage].
s. n. 1. tricotare, tricotat. 2. articol de îmbrăcăminte din tricot. (< fr. tricotage)