definiția triere definiție dex

trieri, s.f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei. [Pr.: tri-e-] – V. tria.

s. 1. v. selecționare. 2. v. selecție.

s. f. (sil. tri-e-), g.-d. art. triérii; pl. triéri

s.f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei; triaj. [Pron. tri-e-. / < tria].

, triez, vb. I. Tranz. A împărți un grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând; a selecționa, a clasa. [Pr.: tri-a] – Din fr. trier.

vb. v. selecționa.

vb., ind. prez. 1 sg. triéz, 3 sg. și pl. triáză; conj. prez. 3 sg. și pl. triéze (sil. tri-e-); ger. triínd (sil. tri-ind)

tranz. (obiecte, produse, mărfuri etc.) A repartiza în clase sau pe categorii; a clasa; a categorisi. [Sil. tri-a] /<fr. trier

vb. I. tr. A alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii. [Pron. tri-a, p.i. 3,6 triază. / < fr. trier].

vb. tr. a alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii. (< fr. trier)

vb.I v. treiera.

triere, s.f. (În Grecia antică) Triremă. [Pr.: tri-e-] – Din fr. trière.

s. v. triremă.

s. f. (sil. tri-e-), g.-d. art. triérei; pl. triére

f. (la grecii antici) Corabie de război prevăzută cu trei rânduri de vâsle suprapuse; triremă. /<fr. triere

s.f. Navă de război grecească cu trei rânduri de vâsle suprapuse; triremă. [Pron. tri-e-. / < fr. trière, gr. trieres].

s. f. (ant.) navă de război cu trei rânduri de rame suprapuse, la fenicieni și greci. (< fr. trière)