s.f. Situație în care se găsește o persoană trigamă; infracțiune comisă de o persoană trigamă. – Din fr. trigamie.
s. f., art. trigamía, g.-d. trigamíi art. trigamíei
s.f. Situație în care se găsește un om trigam. [Gen. -iei. / < fr. trigamie].
s. f. stare în care se găsește un om, o plantă trigamă. (< fr. trigamie)