(tehn.) s. n., pl. trímere
(tehn.) s. n., pl. trímere
adj. 1. (Bot.) Care este divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. 2. (Chim.) Polimer cu greutatea moleculară egală cu triplul greutății moleculare a monomerului polimerizat. [< fr. trimère].
s.n. 1. Bobină folosită în radiofonie. 2. (Tehn.) Mașină de încărcat materiale granulare sau pulverulente în vehicule. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / < germ. Trimer, engl., fr. trimmer].
adj. 1. (Bot.) Care este divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. 2. (Chim.) Polimer cu greutatea moleculară egală cu triplul greutății moleculare a monomerului polimerizat. [< fr. trimère].
s.n. 1. Bobină folosită în radiofonie. 2. (Tehn.) Mașină de încărcat materiale granulare sau pulverulente în vehicule. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / < germ. Trimer, engl., fr. trimmer].
s. n. 1. condensator ajustabil, de capacitate ușoară, în radiofonie. 2. mașină de încărcat materiale granulare sau pulverulente prin aruncare în vehicule. (< germ. Trimmer, engl., fr. trimmer)
I. adj. divizat în trei părți dispuse în triunghi echilateral. II. s. m. polimer din trei molecule de monomer. (< fr. trimère)
s. n. 1. condensator ajustabil, de capacitate ușoară, în radiofonie. 2. mașină de încărcat materiale granulare sau pulverulente prin aruncare în vehicule. (< germ. Trimmer, engl., fr. trimmer)