Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția trimitere definiție dex
trimitere
găsește rime pentru
trimitere
Cuvinte apropiate:
trimetere
,
trimitere
TRIMÍTERE,
trimiteri
,
s.f.
1.
Acțiunea
de
a
trimite
și
rezultatul
ei;
trimis
1
. ♢
Trimitere în
judecată
=
intentare
a unui
proces
.
Casare
(a unei
hotărâri
judecătorești
)
cu
(sau
fără
)
trimitere
=
casare
cu (sau
fără
)
înaintarea
cauzei
la altă
instanță
de
judecată
.
2.
Scrisoare
(la
purtător
) prin care un
doctor
, o
secție
sau un
spital
recomandă
un
pacient
pentru
consult
sau
tratament
unui
alt
doctor
,
altei
secții
sau
altui
spital
(de
obicei
specializate
).
3.
Notă
în
josul
paginii
unui
text
sau la
sfârșitul
lui, care
indică
o
carte
, o
revistă
etc.
pentru
confruntare
sau
consultare
. [Var.:
trimétere
s.f.] – V.
trimite
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia trimitere
TRIMÍTERE
s.
1.
v.
expediere
.
2.
v.
înaintare
.
3.
comunicare
,
transmitere
.
(~ unor
vești
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia trimitere
trimítere
s. f., g.-d.
art
.
trimíterii
;
pl.
trimíteri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia trimitere
TRIMÍTER//E ~i
f.
1)
v.
A
TRIMITE
.
2)
Indicație
scrisă
dată de o
instituție
medicală
unui
pacient
pentru
tratament
sau
pentru
consultație
(la o altă
instituție
sau la un
medic
specialist
). 3)
Notă
bibliografică
sau
explicativă
din
josul
unei
pagini
sau de la
sfârșit
. /v.
a
trimite
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia trimitere
TRIMÍTE,
trimit
,
vb. III. Tranz.
1.
A
dispune
sau a
ruga
ca cineva să se
ducă
undeva
. ♢ Expr. (Fam.)
A
trimite
(pe cineva)
pe
cealaltă
lume
(sau
la
moarte
, în
rai
)
= a
ucide
, a
omorî
.
A
trimite
(pe cineva)
la
plimbare
=
a)
a
refuza
să mai
stea
de
vorbă
(cu cineva), a nu da
curs
discuției
, a da pe
ușă
afară
;
b)
a
concedia
(pe cineva) din
serviciu
.
A
trimite
(pe cineva)
în
judecată
= a
intenta
(cuiva) un
proces
.
A
trimite
(pe cineva)
la
ocnă
(sau
la
temniță
, la
închisoare
)
= a
pedepsi
(pe cineva) cu
închisoarea
.
2.
A
delega
, a
alege
într-un
organ
de
conducere
sau într-un
organ
reprezentativ
.
3.
A
îndruma
pe cineva, a da
indicații
cuiva să
consulte
un
text
în
legătură
cu o
anumită
problemă
.
4.
(
Despre
divinitate
) A
face
să
vină
, să se
arate
, să se
producă
, să se
manifeste
.
5.
A
dispune
ca un
obiect
să fie
dus
,
transportat
,
predat
la o
anumită
destinație
; a
expedia
.
6.
A
transmite
prin cineva
vești
,
porunci
,
salutări
etc. [Var.:
triméte
vb. III] – Lat.
tramittere.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia trimitere
TRIMÍTE
vb.
1.
(înv. și pop.) a
mâna
.
(L-
am
trimis
la
cumpărături
.)
2.
v.
porni
.
3.
v.
expedia
.
4.
a
adresa
, a
expedia
, a
scrie
, (
reg
.) a
mâna
.
(
Cui
i-ai
trimis
scrisoarea
?)
5.
v.
înainta
. (A
trimite
o
cerere
unei
instituții
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia trimitere
trimíte
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
trimít
,
perf. s. 1 sg.
trimiséi
,
1 pl.
trimíserăm
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
trimítă
;
ger
.
trimițând
;
part
.
trimís
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia trimitere
A TRIMÍTE trimít
tranz.
1)
(
persoane
)
A
face
să se
ducă
(printr-o
rugăminte
,
hotărâre
sau
dispoziție
).
~ după
apă
. ~ la
învătătură
.
♢
~ (pe cineva) pe
lumea
cealaltă
(
sau
în
rai
)
a
ucide
; a
omorî
.
~ (pe cineva) în
judecată
a da în
judecată
; a
intenta
un
proces
împotriva
cuiva. 2)
(
persoane
)
A
face
să se
adreseze
(la o
sursă
oarecare
).
~ la un
articol
de
revistă
. 3)
(
obiecte
)
A
face
să
ajungă
la
destinație
(pe o
cale
anumită
sau prin
intermediul
cuiva); a
expedia
.
~ un
colet
prin
poștă
. 4)
(
despre
divinități
)
A
face
să
apară
în
mod
miraculos
. /<lat.
tramittere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia trimitere
trimíte (-t, -mís),
vb. – A
dispune
ca cineva să se
ducă
undeva
, a
mîna
. – Var.
trimete
,
Mold.
tremite,
Trans.
tremete
,
Banat
trămete,
înv.
trămite.
Megl.
trimet
,
trimes
,
istr.
tremetu.
Lat.
trāmittĕre
(Pușcariu 1763; REW 8849), cf. v. it.
tramettere
, prov., cat.
trametre.
– Der.
trimis
(var.
trimes
), s.n. (
sol
,
delegat
,
împuternicit
);
trimițător
,
adj. (
expeditor
; s.n.,
transmițător
);
trimițătură,
s.f. (înv., trimitere).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia trimitere
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK