trincheți, s.m. Catargul de la prora unei nave cu pânze; arbore mic. – Din it. trinchetto.
s. m., pl. trinchéți
m. Catarg situat la prora unei corăbii cu pânze; arbore mic; arbore cu pânze. /<it. trinchetto, fr. trinquet
s.n. – Trunchi de copac din care se fac catarge, catargul de la proră. – Var. trunchet. It. trinchetta (Tiktin), prin intermediul tc. trinket (Șeineanu, II, 365); var. din ngr. τρουγϰέτο (după Tiktin, prin contaminare cu trunchi).