trinoame, s.n. Expresie algebrică compusă din trei termeni. – Din fr. trinôme.
s. n., pl. trinoáme
n. Polinom cu trei termeni (trei monoame). /<fr. trinôme
s.n. Expresie algebrică formată din trei termeni. [Pl. -oame. / < fr. trinôme, cf. gr. tri – cu trei, nomos – parte].
I. adj. (despre ecuații) din trei termeni. II. s. n. polinom cu trei termeni. (< fr. trinôme)