definiția trio definiție dex

triouri, s.n. 1. Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; grupul celor trei executanți sau al celor trei instrumente care execută o asemenea compoziție. ♦ Partea de la mijloc, mai melodioasă și mai liniștită, a unor compoziții muzicale. 2. (Fam.) Grup de trei persoane (care se află mereu împreună). – Din it., fr. trio.

s. 1. (MUZ.) terțet. (Un ~ dintr-o operă.) 2. treime, triadă, trinitate, (pop.) troiță. (Formau un ~ nedespărțit.)

s. n., art. tríoul; pl. tríouri

n. 1) Ansamblu muzical format din trei executanți (vocaliști sau instrumentiști); terțet. 2) Compoziție muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; terțet. 3) fam. iron. Grup de trei persoane nedespărțite, unite prin interese sau gusturi comune. [Art. trioul] /<it., fr. trio

s.n. 1. Ansamblu alcătuit din trei interpreți; compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; terțet. 2. (Fam.) Grup de trei. ♦ (Tehn.) Laminor trio = laminor cu trei cilindri. [Pron. tri-o. / < it., fr. trio].

s. n. 1. compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau instrumente. ♢ secțiune mediană a unor forme tripartite (scherzo, menuet, marș etc.) 2. formație instrumentală din trei interpreți. 3. (fam.) grup de trei persoane. 4. (tehn.) laminor ~ = laminor cu trei cilindri. (< it., fr. trio)