, triple, s.f. În jargonul automobilistic, lampă de semnalizare spate, lampă care, inițial, avea trei funcții: stop frână, poziție și schimbare direcție de mers; termen folosit, de regulă, în sintagma triplă spate. – V. triplu.
triplez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face de trei ori mai mare; a (se) întrei. – Din fr. tripler.
pers. 3 se ~eáză intranz. A crește (în mărime, intensitate, greutate) de trei ori. /<fr. tripler
, denumire a blocului politic și militar, constituit în 1882 prin aderea Italiei la alianța dintre Germania și Austro-Ungaria (încheiată în 1879). S-a caracterizat printr-o politică agresivă. Ascuțirea contradicțiilor dintre statele T.A. și cele ale Antantei a provocat izbucnirea Primului Război Mondial. S-a destrămat în 1915, prin ieșirea Italiei din blocul militar al Puterilor Centrale și aderarea acesteia la Tripla Înțelegere.
, denumire a blocului militar și politic, format în anii 1904-1907 de Marea Britanie, Franța și Rusia. În cursul primului Război Mondial i s-au alăturat și alte state. Era îndreptată împotriva Triplei Alianțe.
tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ♢ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simplă. – Din fr. triple, lat. triplus.
s.n. (Sport) Triplusalt. – Din triplu[salt].
adj., s. 1. adj. întreit. (Sumă ~.) 2. s. v. triplusalt.
1) Care este de trei ori mai mare; întreit. Doză ~ă. 2) Care constă din trei părți; constituit din trei elemente. ♢ ~ salt probă de atletism incluzând trei sărituri consecutive în lungime. /<fr. triple
adj. De trei ori mai mare sau mai mult; întreit. ♦ Din trei părți, cu trei părți. ♦ În triplu exemplar = în trei exemplare. [< fr. triple, cf. lat. triplex].