tripotaje, s.n. (Livr.) Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotájuri] – Din fr. tripotage.
tripotaje, s.n. (Livr.) Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotájuri] – Din fr. tripotage.
s. v. escrocherie, hoție, impostu-ră, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.
s. v. escrocherie, hoție, impostu-ră, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.
n. livr. Acțiune necinstită, întreprinsă cu scopul de a înșela pe cineva; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; coțcărie. /<fr. tripotage
n. livr. Acțiune necinstită, întreprinsă cu scopul de a înșela pe cineva; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; coțcărie. /<fr. tripotage
s.n. (Rar) Afacere murdară, necinstită. [Pl. -je, -juri. / < fr. tripotage].
s.n. (Rar) Afacere murdară, necinstită. [Pl. -je, -juri. / < fr. tripotage].
s. n. afacere murdară, necinstită; potlogărie. (< fr. tripotage)
s. n. afacere murdară, necinstită; potlogărie. (< fr. tripotage)