definiția tristete definiție dex

tristeți, s.f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. – Trist + suf. -ețe (după fr. tristesse, it. tristezza).

tristeți, s.f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. – Trist + suf. -ețe (după fr. tristesse, it. tristezza).

s. 1. v. mâhnire. 2. v. posomoreală. 3. duioșie, durere, întristare, jale. (~ exprimată de o doină.) 4. melancolie. (O dulce ~.)

s. 1. v. mâhnire. 2. v. posomoreală. 3. duioșie, durere, întristare, jale. (~ exprimată de o doină.) 4. melancolie. (O dulce ~.)

≠ bucurie, veselie, voioșie

≠ bucurie, veselie, voioșie

s. f., art. tristéțea, g.-d. art. tristéții; pl. tristéți

s. f., art. tristéțea, g.-d. art. tristéții; pl. tristéți

f. Stare de spirit a unui om trist. [G.-D. tristeții] /trist + suf. ~ețe

f. Stare de spirit a unui om trist. [G.-D. tristeții] /trist + suf. ~ețe

s. f. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie; (p. ext.) regret. (după fr. tristesse, it. tristezza)

s. f. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie; (p. ext.) regret. (după fr. tristesse, it. tristezza)