triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. – Din fr. triturer, lat. triturare.
vb., ind. prez. 1 sg. trituréz, 3 sg. și pl. tritureáză
tranz. rar (substanțe solide) A transforma în particule fine; a preface în pulbere; a pulveriza. /<fr. triturer