triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință; fig. măreț, impunător, solemn, pompos. ♢ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (și a altor cetăți din antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 2. (Astăzi rar) Triumfător. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumphalis, fr. triomphal.
adj. triumfător, (înv.) triumfalnic. (S-a bucurat de o primire ~.)
1) Care ține de triumf; referitor la triumf. Coroană ~ă. 2) și adverbial Care se face cu triumf; susținut cu triumf. Marș ~. 3) Care constituie un triumf; cu caracter de triumf. Succes ~. /<lat. triumphalis, fr. triomphal
adj. De triumf; biruitor, învingător; (fig.) impunător, solemn, pompos. ♦ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate pe un teritoriu străin. [Pron. tri-um-. / cf. lat. triumphalis, fr. triomphal].