triumvirate, s.n. (În Roma antică) Formă de conducere politică reprezentând alianța a trei conducători politici și militari; persoanele care dețineau această conducere. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumviratus, fr. triumvirat.
n. (în Roma antică) Formă de guvernământ în care puterea supremă era deținută de trei conducători politici și militari. ♢ Primul ~ alianță dintre Cezar, Pompei și Crassus. /<lat. triumviratus, fr. triumvirat
s.n. Funcția și durata funcției de triumvir în Roma antică. [Pron. tri-um-. / < lat. triumviratus, cf. fr. triumvirat].