trivialități, s.f. Însușirea a ceea ce este trivial; lipsă de pudoare, necuviință, nerușinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. trivialité.
s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. trivialității; pl. trivialități
f. 1) Caracter trivial. 2) la pl. Manifestare trivială. /<fr. trivialité
s.f. Însușirea a ceea ce este trivial; (spec.) vulgaritate, necuviință, nerușinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. trivialité].