troncăte, s.n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [Var.: tróncot s.n.] – Tronc + suf. -ăt.
s. v. troncănire.
s. n., pl. troncăte
n. Zgomot apărut ca urmare a interacțiunii dintre corpuri sau medii (mai ales izbire, rostogolire, mișcare rapidă etc.). /tronc + suf. ~ăt