vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trufésc, imperf. 3 sg. trufeá; conj. prez. 3 sg. și pl. trufeáscă
, trufii, s.f. Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; semeție, îngâmfare, aroganță, trufă2. ♢ Loc. adv. Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. – Trufă2 + suf. -ie.
s. 1. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, v. îngâmfare. 2. v. obrăznicie.
f. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; vanitate; fatuitate. ♢ Cu ~ cu aroganță. [G.-D. trufiei] /trufă + suf. ~ie