trusturi, s.n. Monopol în cadrul căruia proprietatea asupra unor întreprinderi este unificată, proprietarii lor devenind acționari, iar producția și finanțele întreprinderilor respective fiind reglementate de un consiliu de administrație. – Din fr. trust, (2) după rus. trest.
n. Unitate formată din mai multe întreprinderi din aceeași ramură (de producție, de transport, de construcții etc.), dispersate teritorial. ~ de construcții. /<fr., engl. trust
s.n. 1. (În economia capitalistă) Formă de monopol în care întreprinderile care s-au contopit își pierd independența comercială, de producție și juridică, fiind subordonate unei administrații unice. 2. (În economia socialistă) Formă de organizare a întreprinderilor în care se unesc unitățile unei anumite ramuri sau din ramuri diferite, de obicei separate teritorial (uzine, unități comerciale etc.). [< engl., fr. trust, cf. rus. trest].
s. n. întreprindere economică sau financiară importantă care reunește mai multe societăți (industriale, comerciale etc.) sub o conducere unică, cu scopul de a asigura monopolul asupra unui produs sau a unui sector. (< fr., engl. trust)