tușesc, vb. IV. Intranz. A inspira scurt și a expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni (de obicei ca simptom al unei boli); a avea un acces de tuse. – Lat. tussire.
vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. tușésc, imperf. 3 sg. tușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tușeáscă; ger. tușínd
intranz. A expira brusc și zgomotos aerul din plămâni (din cauza iritării sau îmbolnăvirii aparatului respirator); a avea un acces de tuse. /<lat. tussire