definiția tubare definiție dex

tubări, s.f. Operație de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. – Din tub.

s. f., g.-d. art. tubării; pl. tubări

s.f. Operația de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. [< tub].

s. f. acțiunea de a tuba. ♢ introducere a unei coloane de tuburi metalice în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. (< tuba)

tubez, vb. I. Tranz. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din fr. tuber.

vb., ind. prez. 1 sg. tubéz, 3 sg. și pl. tubeáză

tranz. (găuri de sondă) A consolida prin introducerea unei coloane de tuburi metalice (montate unul în continuarea altuia). /<fr., it., lat. tuba

vb. tr. (tehn.) a căptuși pereții unei guri de sondă cu tuburi de oțel. (< fr. tuber)

adj. (Anat.) Referitor la trompele lui Eustache. [Cf. fr. tubaire].

adj. 1. referitor la trompele lui Eustache. 2. (despre un suflu, în auscultație, în unele boli de plămâni) care pare a ieși dintr-un tub rigid. (< fr. tubaire)