, țuicari, s.m. Fabricant sau negustor de țuică. ♦ (Fam.) Băutor de țuică. – Țuică + suf. -ar.
m. 1) Lucrător specializat în producerea țuicii. 2) Vânzător de țuică. /țuică + suf. ~ar
, țuicăresc, vb. IV. Refl. A bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui. – Țuică + suf. -ări.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuicărésc, imperf. 3 sg. țuicăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. țuicăreáscă