, tulnice, s.n. Vechi instrument muzical de suflat popular, asemănător cu buciumul; p.gener. bucium. – Et. nec.
n. înv. Instrument muzical popular de suflat, asemănător cu buciumul, confecționat din coajă de tei sau de salcie și folosit pentru semnale, chemări etc. /Orig. nec.