, tulpane, s.n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie; muselină. 2. Basma în trei colțuri, cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din ngr. tulpáni.
n. 1) Țesătură fină și transparentă; muselină. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. 3) Basma în trei colțuri. /<ngr. tulpáni
s.n. – 1. Muselină, pînză subțire. – 2. Basma. – Var. trupan, trupai. Mr. dulben. Tc. (per.) tülbent, dülbent (Șeineanu, II, 866; Ronzevalle 68), cf. ngr. τουλπάνι, alb. düljben, bg. djulben, sb. dulbent. Este dubletul lui tulbent, s.n. (Trans., voal de mireasă), din sb. tulbenta; și al lui tulipan, s.m. (lalea), din același cuvînt tc., prin intermediul it. tulipano, germ. Tulipan(e), cf. sb., cr., ceh., pol., rut. tulipan, mag. tulipán (Gáldi, Dict., 165); al lui tulipă, s.f. (lalea; abajur de sticlă pentru becuri electrice), din fr. tulipe; și al lui turban, s.n., din fr. turban. Numele de turban se explică prin materialul său, cel de tulipan prin forma sa.