tunsuri, s.f. (Rar) Tunsoare. – Din lat. tonsura (după tuns2).
s. v. tundere, tuns, tunsoare.
s. f., g.-d. art. tunsúrii; pl. tunsúri
f. 1) v. TUNSOARE. 2) Cantitate de lână (sau de păr) obținută la tunderea unor animale. /tuns + suf. ~ură