turbați, -te, adj. 1. Bolnav de turbare. 2. Fig. Furios, violent, sălbatic; nebun (de durere, de spaimă etc.). ♦ Care are o mare intensitate, violență; foarte mult; extraordinar, grozav. – V. turba.
adj. v. colosal, cumplit, extraordi-nar, fenomenal, formidabil, furibund, furios, groaznic, grozav, infernal, în-dârjit, înfiorător, înfuriat, îngrozitor, înspăimântător, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, năprasnic, pornit, straș-nic, teribil, violent.
1) v. A TURBA. 2) fig. Care se produce cu o intensitate extrem de mare. Valuri ~te. /v. a turba
s.f. (Geol.) Deplasare a materiei în sol sau în depozitele mobile superficiale sub acțiunea înghețului și dezghețului. [Gen. -iei. / < germ. Turbation].
s. f. deplasare a materiei în sol sau în depozitele mobile superficiale sub acțiunea înghețului și dezghețului. (< germ. Turbation)