s.f. 1. (Livr.) Gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă. 2. (Fiz.) Stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri. – Din fr. turbulence, lat. turbulentia.
s. f., g.-d. art. turbulénței
f. 1) Agitație turbulentă. 2) Caracter turbulent. [G.-D. turbulenței] /<fr. turbulence, lat. turbulentia
s.f. 1. (Liv.) Tulburare; neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (Fiz.) Stare de mișcare a unui fluid în care există vârtejuri. [Cf. fr. turbulence, lat. turbulentia].