turmaline, s.f. Nume dat mai multor silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu, cu bor1, cristalizați și divers colorați, folosiți ca pietre semiprețioase sau în optică, radiotehnică etc. – Din fr. tourmaline.
s. f., g.-d. art. turmalínei; pl. turmalíne
f. Mineral cristalizat din clasa silicaților, de diferite culori, cu luciu sticlos și cu duritate mare, folosit în optică și în radiotehnică. [Var. turmalin] /<fr. tourmaline, germ. Turmalin
s.f. Mineral cristalizat, format din silicații unor metale și conținând bor, piatră semiprețioasă de culoare roșie, verde sau violetă, folosit și în optică, în radiotehnică etc. [Var. turmalin s.n. / < fr. tourmaline].