definiția turnătorii definiție dex

s. f., g.-d. art. turnătoárei; pl. turnătoáre

turnători, -oare, s.m. și f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare¹ a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna¹ + suf. -ător.

adj., s. v. pârâcios, pârâtor.

s. (înv.) vărsător. (~ de clopote.)

s. v. denunțător.

s. m., pl. turnătóri

m. 1) Muncitor specializat în operații de turnare a metalelor. 2) fam. depr. Persoană care denunță; pârâtor; delator; denunțător. /a turna + suf. ~tor

(1, 3) turnătorii, s.f. 1. Atelier, secție, întreprindere în care se execută operațiile de turnare¹ a metalelor. 2. Meseria turnătorului (1); tehnica turnării metalelor. 3. Fig. Pâră, denunț, calomnie la adresa cuiva. – Turnător + suf. -ie.

s. (IND.) (rar) fonderie. (Secția de ~ a uzinei.)

s. f., art. turnătoría, g.-d. art. turnătoríei; (ateliere, denunțuri) pl. turnătoríi, art. turnătoríile

f. 1) Atelier (sau secție într-o întreprindere) unde se execută operații de turnare a metalelor în forme. 2) Tehnica turnării metalelor. 3) rar Meseria turnătorului. 4) fam. Informare a unor persoane sau organe în drept despre comiterea unei infracțiuni; denunț; pâră. [G.-D. turnătoriei] /turnător + suf. ~ie