tute, s.f. (Reg.) Persoană care vorbește vrute și nevrute; p. ext. prostănac, tont. – Et.nec.
tute, s.f. Instrument în formă de cilindru, folosit pentru a prinde și scoate țevile rămase accidental în gaura unei sonde. – Din fr. tute.
(persoană, instrument) s. f., pl. túte