tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona. – Din tutelă.
vb., ind. prez. 1 sg. tuteléz, 3 sg. și pl. tuteleáză
tranz. (persoane, așezăminte, teritorii) A ține sub tutelă, limitând în drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutelă
vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].