, țuțuiuri, s.n. (Reg.) Țugui. – Cf. țugui.
s. v. țugui, țuguitură.
s. n., pl. țuțúiuri/țuțúie
, țuțuíuri, s.n. (reg.) 1. țugui, vârf, pisc. 2. moț de păr. 3. cucui.
, țúțui, vb. I. Refl. A se cocoța. [Pr.: -țu-ia] – Din țuțui.
vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.
vb., ind. prez. 1 sg. țúțui/țuțuiéz, 1 pl. țuțuiém; conj. prez. 3 sg. și pl. țúțuie/țuțuiéze; ger. țuțuínd
, țúțui, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoța. 2. a ascuți.