tutunării, s.f. 1. Plantație de tutun (1). 2. (Înv.) Tutungerie. – Tutun + suf. -ărie.
s. v. debit, regie, tutungerie.
s. f., art. tutunăría, g.-d. art. tutunăríei; pl. tutunăríi, art. tutunăríile
f. Teren cultivat cu tutun; plantație de tutun. /tutunar + suf. ~ie