, ulcere, s.n. 1. Leziune (fără tendință de cicatrizare) care apare pe suprafața pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezența unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boală a arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. – Din fr. ulcère, lat. ulcus, -eris.
n. Leziune pe suprafața pielii sau a unor mucoase, care se cicatrizează greu. /<fr. ulcere, lat. ulcus, ~eris
s.n. Leziune organică care nu se cicatrizează și care are tendința să se întindă și să supureze. ♦ Inflamație a mucoasei stomacului și duodenului. [< fr. ulcère, cf. lat. ulcus – rană].
s. n. 1. leziune a pielii sau a unei mucoase care nu se cicatrizează și care are tendința să se întindă și să supureze; ulcus. 2. boală a arborilor, cauzată de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. (< fr. ulcère, lat. ulcus)