, ulemale, s.f. Membru al clerului musulman (care avea și atribuțiile de legiuitor). – Din tc. ulema.
s. f., art. ulemáua, g.-d. art. ulemálei; pl. ulemále
s.f. – Doctor în legi la mahomedani. Tc. (arab.) ulema (Șeineanu, III, 126), cf. sb., sp. ulema.