, uluieli, s.f. Faptul de a ului; starea omului uluit, uimit; uluire. Zăpăceală, buimăceală. – Ului + suf. -eală.
s. 1. v. uimire. 2. v. stupefacție.
s. v. amețeală, buimăceală, buimă-cire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală.
s. f., g.-d. art. uluiélii; pl. uluiéli
f. Stare a celui cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție. /a (se) ului + suf. ~eală