s.f. Proprietate a unui corp sau a unui mediu ambiant de a absorbi și de a reține o anumită cantitate de apă sau vapori de apă; însușirea, starea a ceea ce e umed; umezeală (1). ♦ Cantitatea de apă pe care o conține un material sau un mediu; spec. conținutul în vapori (sau în picături) de apă ori în cristale de gheață al atmosferei. – Din fr. humidité, lat. humiditas, -atis.
s. f., g.-d. art. umidității
f. 1) Grad de saturație cu umezeală. ~ea aerului. 2) Lichid reținut de un corp solid sau de un mediu. ~ea solului. /<fr. humidité, lat. humiditas, ~atis
s.f. Proprietate a corpurilor sau a unui mediu de a absorbi și de a reține o anumită cantitate de apă sau de vapori de apă; umezeală. ♦ Cantitatea de apă pe care o conține un material sau un mediu. ♦ Umiditatea atmosferei = conținutul în vapori de apă și în cristale de gheață al atmosferei. [Cf. fr. humidité, lat. humiditas].
s. f. proprietate a unui corp, a unui mediu de a absorbi și a reține o anumită cantitate de (vapori de) apă; stare a ceea ce este umed; umezeală. ♢ cantitate de lichid pe care o conține un material sau un mediu. o ă atmosferei = conținutul în vapori de apă și în cristale de gheață al atmosferei. (< fr. humudité, lat. humiditas)