Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția unele definiție dex
unele
găsește rime pentru
unele
díntr-o
prep. +
art
. sau + num.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia unele
díntr-un
prep. +
art
. sau + num.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia unele
într-o
prep. +
art
. sau + num.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia unele
î́ntr-un
prep. +
art
. sau + num.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia unele
nici únul
pr. m., g.-d.
nici
únuia
;
pl.
nici
únii
, g.-d.
nici
února
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia unele
príntr-o
prep. +
art
. sau + num.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia unele
príntr-un
prep. +
art
. sau + num.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia unele
tot úna
adv. + adv.
(ține-o
înainte
tot
una
),
adv. + num. (
tot
una
și
una
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia unele
UN, O,
unii
, unele,
art
. nehot. (
Substantivul
pe care
îl
determină
denumește
obiectul
neindividualizat în
discuție
)
Un
prieten
.
♢ (
Accentuează
noțiunea
exprimată
de
substantiv
)
O
bucurie
se
vestea
în
ochii
ei.
♢ (Dă
sens
general
substantivului
)
Un
artist
, fie și mai
genial
decât
Paganini.
♦ (
Înaintea
unui
nume
propriu
sugerează
o
comparație
)
Unul
ca...,
unul
asemenea
cu...
Mi se
părea
că
văd
un Platon.
♦ (Dă
valoare
substantivală
unor
cuvinte
pe care
le
precedă
)
Un
murdar
.
[
Gen
.-
dat
. sg.
unui, unei
;
gen
.-
dat
. pl.
unor
] – Lat.
unus,
una
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia unele
un
num. m. cu
valoare
de adj., g.-d.
únui;
f.
o
, g.-d.
únei
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia unele
un
adj. m., g.-d.
únui
, pl.
únii
;
f. sg.
o
, g.-d.
únei
, pl.
únele,
g.-d. m. și f.
únor
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia unele
un
num. –
1.
Art
. nedefinit:
obiect
neindividualizat. –
2.
Num.:
primul
număr
în
numărătoare
. –
3.
Pron.: ține
locul
unui subst.
fără
a
indica
în
mod
precis
obiectul
. – Mr., megl.
un,
ună
, istr.
un
ur
.
Lat.
ūnus
(Pușcariu 1808; REW 9075), cf. vegl.
yoin,
it., sp.
uno,
prov., fr., cat.
un,
port
.
hum
.
–
Forma
1 și 2
un,
f.
o
; 3
unul
,
f.
una
.
Gen
.
unui(a)
, f.
unei(a)
, pl.
unor(a)
;
a-
paragogic
este
propriu
pron., cf.
acel.
Pron. se paote
folosi
ca adj.
pentru
a
scoate
în
relief
și
înseamnă
„
unicul
,
singurul
”: cf.
cine
poate
lăsa
păcatele
,
fără
unul
Dumnezeu
?
(Coresi).
Forma
f.
una
în
funcție
de pron. nedef. n.
înseamnă
„ceva, un
lucru
nedefinit
, o
lovitură
”. Unele
dintre
expresiile
cu
un
sînt
balcanice
, cf.
unul
și
același
, ngr. είς ϰαì ỏ αὐτος;
unul
și
unul
, ngr. ἔνας ϰ’ἔνας;
una
, ngr. μιά. Der.
uni
,
vb. (a pune
împreună
, a
asambla
, a
grupa
), pe care Pușcariu 1814
îl
reduce
la lat.
unire
;
uneală,
s.f. (
unire
);
unire
,
s.f. (
acțiunea
de a
uni
);
unit
,
adj. (care
formează
un tot; s.m.,
persoană
care
aparține
bisericii
greco
-
catolice
,
uniat
);
unime
,
s.f. (
unitate
);
unicel
(var. înv.
unișor
), adj. (
unic
). – Comp.
unealtă
,
s.f. (
sculă
;
utilaj
), pare să fie
rezultat
din
une
-alte
(Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni,
I, 276; Philippide,
Principii
,
148;
Iordan
,
Dift.,
88; Tiktin; REW 382);
unelti
,
vb. (a
face
, a
făuri
; a
complota
, a
urzi
intrigi
);
uneltitor
,
adj. (
intrigant
, care se ține de
intrigi
);
întruni
,
vb. (a
reuni
, a
alătura
);
într’una
, adv. (
mereu
);
de-a
una
,
adv. (înv.,
mereu
) de unde
totdeauna
(var.
întotdeauna
), adv. (
mereu
);
uneori
,
adv. (cîte o dată);
desuni,
vb. (a
desface
, a
separa
). Cf.
împreună
,
vreun
.
Der. neol.
unic
,
adj., din fr.
unique
;
unifica
,
vb., din fr.
unifier;
uniform
,
adj., din fr.
uniforme
;
unison
,
s.n., din fr.
unisson
;
unitate
,
s.f., din fr.
unité
;
uniune
,
s.f., din fr.
union
;
reuni
,
vb., din fr.
réunir.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia unele
un
1
adj., pr. m., g.-d.
únui
, pl.
únii
; f.
o
, g.-d.
únei,
pl.
únele
, g.-d. m. și f.
únor
(
caut
pe un
profesor
, nu pe
altul
)
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia unele
un
2
art
. m., g.-d.
únui
, f.
o
, g.-d.
únei
; pl. m. și f.
níște
, g.-d.
únor
(
este un
laș
)
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia unele
un
3
num. m., g.-d.
únui
; f.
o
, g.-d.
únei
(
am
un
frate
, nu
doi
)
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia unele
ÚNUL, ÚNA,
unii
, unele
, pron. nehot.
1.
(Ține
locul
unui
substantiv
,
fără
a da o
indicație
precisă
asupra
obiectului
)
Să
cântăm
una
de
jale
. *
Expr.
Asta-i
încă
una
!
sau
asta
încă
-i
una
!
exclamație
de
mirare
(
față
de
comunicarea
unui
fapt
surprinzător
sau
neobișnuit
) sau de
nemulțumire
(în
legătură
cu o
întâmplare
neplăcută
). ♢ (În
alternanță
cu „
altul
” sau cu
sine
însuși
)
Unul
are
ureche
muzicală
,
unul
are
glas
frumos
.
♢ (În
corelație
cu „
altul
”,
exprimă
un
raport
de
reciprocitate
)
Își
luară
ziua
bună
unul
de la
altul
.
♦ Cineva;
oarecare
. ♢ (Cu
determinări
care
indică
mai
precis
sensul
substantivelor
înlocuite
)
Deveni
una
din
cele
mai
frumoase
provincii
.
♢ (Cu
nuanță
peiorativă
,
folosit
de
obicei
pe
lângă
nume
de
persoană
)
Unu', Iorgu
Badea
.
♦ (În
alternanță
cu „
altul
”)
Primul
,
întâiul
.
2.
(La pl.) O
parte
din... ♦ (
Adjectival
)
Niște
,
anumiți
.
3.
(Cu
formă
feminină
și
valoare
neutră
) Ceva.
A-și pune
una
în
gând
. *
Expr. (
Cu
)
una
cu alta
= compensându-se (
împreună
). [
Gen
.-
dat
. sg.
unuia
,
uneia
,
pl.
unora
] – Din
unu
,
una
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia unele
UNUL
pron.
careva
, cineva,
oarecare
,
vreunul
, (pop.)
cinevașileă
, (înv. și
reg
.)
oarecine
,
oareșicine
, (înv.)
cinevași
,
neștine
.
(~
dintre
ei a
întârziat
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia unele
únul
pr. m., g.-d.
únuia
, pl.
únii
;
f. sg.
úna
, g.-d.
úneia
, pl.
únele
, g.-d. m. și f.
února
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia unele
ÚNUL úna
(
únii
,
únele
)
pron
.
nehot
. 1)
la
sing
. Cineva. 2)
la pl
. O
parte
din. ♢
~ mai
bun
(
frumos
,
deștept
etc.
)
decât
altul
toți la
fel
de
buni
(
frumoși
,
deștepți
etc.).
~ ca ~
(
sau
~ ca
altul
)
fără
deosebire
;
deopotrivă
.
Până
una
-alta
între
timp
.
A da toate pe
una
a
supune
întreaga
activitate
unui
singur
scop
.
A
ști
(
sau
a o ține
)
una
și
bună
a
persista
într-o
opinie
. /<lat.
unus
,
una
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia unele
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK