(1) untari, s.m., (2) untare, s.n. 1. S.m. Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S.n. Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar.
n. rar Vas înalt și îngust, din doage cercuite, în care se bate smântâna, pentru a alege untul; budăi; putinei. /unt + suf. ~ar
m. rar Lucrător specializat în producerea untului. /unt + suf. ~ar