s.n. (Biol.) Substanță organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. – Din fr. uracile.
s.n. Pirimidină (C4H4N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de definitie/polinucleotid">polinucleotide al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină, și timină. (terminolog. științif., pref. ur(o)1- + acetic + suf. -il (= substanță referitoare la); cf. engl. uracil) [MW]