(2) urâțenii, s.f. 1. Faptul de a fi urât, starea a ceea ce este urât; urâciune (2). 2. (Concr.) Ființă urâtă sau obiect urât; ceea ce este urât. – Urât + suf. -enie.
s. 1. diformitate, hâdoșenie, poceală, sluțenie, urâciune, (rar) sluție, (pop.) hâzenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) 2. v. monstru.