s.f. Prezența uraților în urină. [Gen. -iei. / < fr. uraturie].
s. f. prezența uraților în urină. (< fr. uraturie)
urături, s.f. Cuvânt sau formulă de urare la adresa cuiva. ♦ Text recitat de colindători când umblă cu uratul1. – Ura2 + suf. -ătură.
s. f., g.-d. art. urătúrii; pl. urătúri
f. 1) v. URARE. 2) Creație populară în versuri, care se recită de urători în ajunul Anului Nou; hăitură, plugușor. /a ura + suf. ~ătură