urbanistici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Știință al cărei obiect îl constituie sistematizarea așezărilor omenești existente și proiectarea de așezări noi; urbanism. 2. Adj. Care ține de urbanistică (1), privitor la urbanistică; edilitar. – Urban + suf. -istic sau urbanist + suf. -ic.
adj. m., pl. urbanístici; f. sg. urbanístică, pl. urbanístice
Care ține de urbanistică; propriu urbanisticii. /urban + suf. ~istic
adj. Referitor la urbanistică; edilitar. [Cf. it. urbanistico].
I. adj. referitor la urbanistică; edilitar. II. s. f. știință care se ocupă cu proiectarea, construcția și estetica orașelor; urbanism (1). (< fr. urbanistique, it. urbanistico)