urgentări, s.f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta.
s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări
s.f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei; grăbire. [< urgenta].
urgentez, vb. I. Tranz. A accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acțiuni, rezolvarea unei probleme etc. – Din urgent.
vb., ind. prez. 1 sg. urgentéz, 3 sg. și pl. urgenteáză
tranz. (acțiuni, procese) A face să aibă loc sau să se producă mai repede; a grăbi; a accelera; a zori; a pripi; a precipita. /Din urgent