urlători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S.f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte: p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător.
adj. m., pl. urlătóri; f. sg. și pl. urlătoáre
Care urlă; care produce urlete. /a urla + suf. ~ător