f. 1) Curs vijelios de apă, care curge cu zgomot printr-o albie abruptă, de pe coasta unui munte. 2) pop. Loc pe cursul unei ape curgătoare unde apa curge vertical de la înălțime (producând un zgomot puternic); cădere de apă; cascadă; cataractă. /a urla + suf. ~ător
urlători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S.f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte: p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător.
adj. m., pl. urlătóri; f. sg. și pl. urlătoáre